Intr-o grădină cu varză, pe lângă alte
vietăţi, trăiau doi melci. Se ştiau din copilărie, se înţelegeau de minune, se
jucau împreună şi chiar mâncau mereu împreună din aceeaşi varză. Pe unul îl
chema Nupot, iar pe celălalt Nuştiu.
Într-una din zile pe când
înfulecau ultima frunză a ultimei verze din gradină, Nupot spuse cu voce
stinsă:
-
Crezi
că ar trebui să ne mutăm într-o altă grădină?
-
Nu
ştiu! Spuse Nuştiu.
- Am
auzit că mai este una plină ochi cu varză prin partea locului, mi-a şoptit ieri
o coropişniţă când a ieşit să ia o gură de aer, dar eu sunt atât de lent, cred
că nu pot să ajung până acolo, mi-ar lua o veşnicie, se smiorcăi Nupot.
- O! Ce vom face amice? Ce trist sfârşit vom
avea, vom muri de foame! Eu nu ştiu pe unde am putea s-o luăm ca să găsim
grădina cea nouă, se văită şi Nuştiu.
- Şi eu
sunt atât de neajutorat, niciodată nu am putut face nimic bun, cum aş putea
face acum ceva atât de nou şi dificil - o călătorie! Spuse Nupot.
- Cred
că cel mai bun lucru pe care l-am putea face ar fi să închidem ochii şi să ne
imaginăm că suntem în grădina cea nouă, spuse Nuştiu.
-
Eu
cred că nici asta nu pot! Spuse Nupot.
- Hei...!
Voi, melcilor! Ia nu vă mai smiorcăiţi! Tună o voce groasă din spatele
gardului.
- Oare
cine o fi? Întrebă speriat Nupot.
- Nu
ştiu! Spuse Nuştiu!
Amândoi melcii s-au retras
înspăimântaţi în cochiliile lor, iar cu ochii din corniţe spionau împrejurimile
grădinii.
- Hei
smiorcăiților, ieşiţi afară! Sunt paşnică, nu vreau să vă fac rău, continuă
musafirul neaşteptat.
-
Tu
cine eşti? Întrebă Nupot.
- Sunt Voi-Încerca, o broască ţestoasă
super obosită şi înfometată, sunt pe drum de un an încheiat, am pornit dintr-o
insulă plictisitoare pentru a-mi face prieteni noi şi a cunoaşte locuri văzute
doar în cărţi, pe voi cum vă cheamă?
-
Eu
sunt Nupot, iar el este Nuştiu!
-
Ha,
ha, ce nume potrivite aveţi!
-
Chiar
aşa?
- Perfecte
aş zice cu felul vostru de a fi. Am stat zece minute şi m-am minunat de
conversaţia dintre voi, grădina de care vorbeaţi este la doi paşi de aici,
aseară am poposit acolo, ce credeţi că veţi câştiga dacă vă plângeţi şi
smiorcăiţi aici, vă spun eu: NIMIC! Măcar aţi încercat să căutaţi altă grădină?
- Păi
cum să facem, eu nu pot să mă deplasez decât foarte încet, când crezi că aş
putea ajunge? Spuse Nupot.
-
Iar
eu nu ştiu drumul până acolo, poate ne rătăcim, adăugă Nuştiu.
- Mare
scofală, eu sunt la fel de lentă ca un melc şi nu am ştiut drumul dinainte
de a pleca, dar pur şi simplu am încercat şi iată-mă aici, am călătorit peste
două mări şi zece ţări şi încă nu vreau să mă opresc, după ce voi vedea toată
lumea mă voi întoarce înapoi acasă, probabil voi fi bătrână atunci, dar ce
contează.
- Şi
cum ai făcut asta? întrebă Nupot.
- Mi-am pus în gând că voi reuşi doar dacă
încerc, iar atunci
când m-am gândit să abandonez mi-am amintit din nou că doar de mine depinde să îmi împlinesc visul de a vedea lumea
şi a-mi face prieteni noi.
- Adică
doar noi putem face să ajungem la grădina cu varză? întrebă Nuştiu.
- Şi
ajunge doar să încercăm? întrebă şi Nupot.
- Exact
prieteni, ce vă costă să încercaţi, nimic, hai nu mai staţi, grădina vă
aşteaptă, eu voi scrie despre întâlnirea cu voi în jurnalul meu de călătorie.
- Pare
mai simplu decât credeam! Mulţumim că ne-ai ajutat să vedem altfel lucrurile,
haide Nuştiu... la drum, vom încerca chiar dacă
călătoria va dura câteva zile, spuse Nupot.
- Mulţumim
ţestoasă Voi-Încerca, dacă vom greşi drumul o vom lua de la capăt, acum ştim ce să facem.
- Mă
bucur că v-am fost de folos, drum bun melcilor!
Autor: Camelia Bîrsan
